Anxietate și tulburări de anxietate
Anxietatea nu este un defect de caracter și nici o lipsă de voință. Este o reacție de alarmă care, la un moment dat, a început să se declanșeze în afara situațiilor care o justificau.
Când ajunge să vă ocupe zilele, vă împiedică să dormiți sau restrânge treptat ceea ce vă permiteți să faceți, devine util să vorbiți despre ea într-un cadru liniștit.
Despre ce este vorba
Anxietatea este, înainte de toate, un mecanism normal. Ea mobilizează corpul în fața a ceea ce ar putea deveni o problemă: inima bate mai repede, atenția se concentrează, organismul se pregătește. Fără ea, nu am învăța pentru un examen și nu ne-am uita înainte să traversăm strada.
Ea devine un motiv de consultație atunci când se declanșează fără un pericol real, când durează mai mult decât situația care a provocat-o sau când costă mai mult decât protejează. Nu mai este vorba atunci atât de o fire anxioasă, cât de un mod de funcționare care s-a instalat și se întreține singur.
Anxietatea ia forme foarte diferite de la o persoană la alta. Unele persoane descriu o neliniște de fond, aproape permanentă, care sare de la un subiect la altul fără să se oprească vreodată. Altele trec prin crize scurte și intense, cu manifestări fizice puternice, care dau senzația că se întâmplă ceva grav. Altele evită treptat situații precise — să vorbească în public, să conducă, să intre într-un spațiu închis, să fie într-un grup — și își văd viața restrângându-se fără să fi hotărât cu adevărat acest lucru.
Aceste forme se suprapun adesea, iar anxietatea vine frecvent împreună cu oboseală, iritabilitate, tulburări de somn sau o stare de spirit în scădere. Faptul că se manifestă în corp nu înseamnă că este imaginară: senzațiile sunt cât se poate de reale, iar interpretarea lor ca semnal de pericol este cea care întreține cercul.
Semnele care îi aduc pe oameni la consultație
Persoanele care vin la consultație pentru anxietate descriu adesea o parte din cele de mai jos.
O neliniște aproape continuă, care trece de la un subiect la altul fără să se stingă vreodată
Gânduri care se tot învârt seara, sau treziri în timpul nopții cu mintea deja în alertă
Manifestări fizice repetate: nod în gât, apăsare în piept, palpitații, greață, tensiune
Crize scurte și intense, cu teama de a pierde controlul sau că urmează să se întâmple ceva grav
Evitarea unor locuri, drumuri sau situații sociale cu care înainte vă descurcați
O nevoie tot mai mare de a verifica, de a anticipa, de a prevedea totul pentru a vă simți în siguranță
Oboseală și iritabilitate care se răsfrâng asupra celor apropiați
Sentimentul că viața vi se restrânge fără să fi ales cu adevărat acest lucru
Această listă nu este un test și nu pune niciun diagnostic. Faptul că vă regăsiți în mai multe puncte nu înseamnă că există o tulburare, iar faptul că nu vă regăsiți nu face demersul mai puțin legitim.
Cum lucrez pe această temă
Prima etapă este una de descriere. Ne uităm cu atenție la momentele în care apare anxietatea, în ce situații, ce o precedă, ce o face să crească și ce o face să scadă. Etapa pare modestă, dar permite adesea să vedem că ceea ce părea să apară fără motiv urmează o logică ce poate fi recunoscută.
Lucrăm apoi asupra a ceea ce menține cercul. Anxietatea se hrănește din două mecanisme obișnuite: evitarea, care aduce ușurare pe moment și întărește teama pe termen lung, și strategiile de control — a verifica, a anticipa, a căuta liniștire, a rumina — care dau impresia că acționați, în timp ce vă țin mintea ocupată fără întrerupere. Identificarea acestor mecanisme la dumneavoastră, în viața concretă, permite să începem să le slăbim.
Practica mea se sprijină pe terapiile cognitiv-comportamentale, care au o bază solidă de cercetare în privința tulburărilor de anxietate. Concret, aceasta înseamnă o muncă asupra gândurilor care însoțesc anxietatea — nu pentru a le înlocui cu gânduri pozitive, ceea ce nu funcționează, ci pentru a le examina și a le pune la încercarea faptelor — și o revenire treptată în situațiile evitate, într-un ritm pe care îl stabiliți dumneavoastră și niciodată prin surprindere.
În funcție de ceea ce apare, putem lucra și asupra respirației și a relației cu senzațiile fizice, asupra locului pe care anxietatea îl are în povestea dumneavoastră, sau asupra a ceea ce aduc cei din jur și condițiile de viață. Terapia nu este un protocol aplicat la fel pentru toți: se construiește pornind de la ceea ce aduceți.
Cât timp
Nu există o durată standard. Ritmul cel mai obișnuit este de o ședință pe săptămână la început, apoi una la două săptămâni, atunci când lucrurile se stabilizează.
Durata unei terapii nu se hotărăște dinainte: depinde de ceea ce vă aduce aici, de cât timp durează și de contextul din jur. Facem regulat un bilanț, în loc să lăsăm terapia să se prelungească fără ca întrebarea să fie pusă.
Încheierea unei terapii se pregătește: se hotărăște împreună, din timp, și niciodată de pe o zi pe alta.
Onorarii și decontareÎntrebări frecvente
Se poate trata cu adevărat anxietatea?
Tulburările de anxietate se numără printre dificultățile psihologice cele mai bine studiate, iar sprijinul psihoterapeutic și-a dovedit utilitatea în numeroase cercetări. Cu toate acestea, niciun rezultat individual nu poate fi garantat: ceea ce se întâmplă depinde de situația dumneavoastră, de povestea dumneavoastră și de munca pe care o începem. Scopul terapiei nu este să elimine orice anxietate, ceea ce nu ar avea sens, ci să vă redea o marjă de libertate.
Trebuie să iau și un tratament pe lângă terapie?
Sunt psiholog, nu medic: nu prescriu și nu modific niciun tratament. Această întrebare se discută cu médecin traitant (medicul de familie) sau cu un psihiatru. Terapia psihologică poate fi urmată singură sau în paralel cu un tratament, fără ca una să o împiedice pe cealaltă. Dacă întrebarea apare pe parcurs, vă invit să vorbiți despre ea cu un medic.
Am nevoie de o trimitere pentru a veni la consultație?
Nu. Vă puteți face o programare direct, fără să treceți pe la un medic.
Va trebui să înfrunt ceea ce mă sperie încă de la prima ședință?
Nu. Prima ședință servește la a înțelege ce vă aduce aici, nu la a vă expune la ceva. Atunci când o muncă treptată asupra situațiilor evitate are sens, ea se pregătește, se hotărăște împreună cu dumneavoastră și înaintează în etape pe care le acceptați. Nimic nu se face prin surprindere.
Sunt potrivite ședințele online pentru anxietate?
Sunt potrivite în multe situații și vă permit să începeți tocmai atunci când deplasarea este dificilă. Anumite etape ale muncii câștigă totuși dacă au loc la cabinet. Discutăm împreună și putem alterna, în funcție de ceea ce este mai util.
Alte forme de sprijin
Faceți o programare
O primă discuție telefonică de cincisprezece minute, fără niciun angajament, ne permite să vedem dacă practica mea corespunde cu ceea ce căutați. Dacă nu este cazul, vă îndrum către un coleg.