Terapie de cuplu

A veni în doi la consultație nu este semnul că un cuplu eșuează. Este cel mai adesea semnul că ceva s-a blocat și că ambele persoane și-ar dori ca lucrurile să se schimbe.

Munca nu constă nici în a desemna un vinovat, nici în a hotărî în locul dumneavoastră dacă trebuie să rămâneți împreună. Ea constă în a face din nou posibil un dialog care, de o vreme, nu mai duce nicăieri.

Despre ce este vorba

Cele mai multe cupluri care vin la consultație nu vin pentru că nu se mai iubesc, ci pentru că nu mai reușesc să-și vorbească. Aceleași certuri revin, pe aceleași subiecte, cu aceleași fraze și cu același deznodământ. Fiecare știe dinainte ce va spune celălalt și nimeni nu se simte auzit.

Aceste secvențe sunt mai repetitive decât par. Un reproș atrage o justificare, care atrage o retragere, care atrage un reproș mai aprins: conținutul se schimbă — banii, treburile casei, familia celuilalt, sexualitatea, copiii — dar mecanica rămâne aceeași. Această mecanică devine obiectul muncii, mai mult decât subiectul aparent al ultimei certuri.

Motivele sunt variate. O criză deschisă după o infidelitate sau o dezvăluire. O îndepărtare lentă, fără conflict deschis, în care constatați într-o zi că doar locuiți împreună. O tranziție care a schimbat echilibrul: venirea unui copil, o mutare, o boală, pensionarea, plecarea copiilor de acasă. O dificultate în viața intimă. Sau o întrebare care nu îndrăznește să fie pusă cu voce tare: mai continuăm?

Trebuie spus direct: o terapie de cuplu nu garantează că veți rămâne împreună, și acesta nu este scopul ei declarat. Unele cupluri găsesc în ea de ce să reconstruiască, altele înțeleg că vor să se despartă și pot face acest lucru cu mai multă claritate — ceea ce contează în mod special atunci când există copii. Niciun sprijin nu poate promite cu onestitate că va salva un cuplu.

Semnele care îi aduc pe oameni la consultație

Ceea ce descriu cel mai des cuplurile la prima programare.

  • Aceleași certuri care revin, cu aceleași cuvinte și același deznodământ

  • Sentimentul că nu mai sunteți auzit, sau că trebuie să ridicați tonul ca să existați

  • O îndepărtare treptată: vorbiți despre logistică, nu mai vorbiți despre voi

  • Disprețul, ironia sau criticile care s-au instalat în discuțiile obișnuite

  • O criză de încredere după o infidelitate sau o minciună

  • Un dezacord de durată în privința vieții intime, sau stingerea ei fără ca nimeni să vorbească despre asta

  • Un dezechilibru în sarcinile de zi cu zi care produce resentimente

  • Întrebarea, prezentă dar niciodată pusă cu voce tare, dacă mai continuați

În prezența violenței fizice, sexuale sau a unei relații de control (emprise), terapia de cuplu nu este răspunsul potrivit. 3919 (linia de ascultare pentru victimele violenței din Franța) poate fi apelat gratuit și anonim, iar 17 (poliția) sau 112 în caz de pericol imediat.

Cum lucrez pe această temă

Ședințele au loc în doi. Pot propune, la un moment dat al muncii, o întâlnire individuală cu fiecare dintre dumneavoastră, dar într-un cadru anunțat dinainte: nu devin nici păstrătoarea secretelor unuia împotriva celuilalt, nici aliata cuiva. Neutralitatea mea nu este o poză, ci ceea ce face munca posibilă.

Prima etapă servește la a asculta ambele versiuni. Ele diferă aproape întotdeauna, și nu este vorba de a stabili care dintre ele este cea exactă: două persoane pot descrie onest aceeași scenă în două feluri opuse, și tocmai asta face dialogul dificil. A recunoaște coerența fiecăruia fără a-i da celuilalt dreptate sau nedreptate este deja un pas.

Identificăm apoi secvențele care se repetă. Încetinim o ceartă recentă, cadru cu cadru: ce s-a spus, ce s-a auzit, ce a simțit fiecare și ce a făcut apoi. Văzut din afară, mecanismul devine lizibil și încetează să mai pară vina unuia sau a celuilalt.

O parte a muncii este concretă și privește felul în care vă vorbiți: să exprimați o cerere în loc de un reproș, să deosebiți un fapt de o interpretare, să știți să opriți o escaladare înainte să pornească. Sunt competențe care se învață și care nu țin de un talent natural pentru comunicare.

Abordăm de asemenea ceea ce aduce fiecare din propria poveste — ceea ce a învățat despre conflict, despre dependență, despre locul pe care îl ia — pentru că impasurile din cuplu au adesea o profunzime care depășește cuplul însuși.

O rezervă importantă: atunci când există violență în cuplu, terapia de cuplu nu este indicată și poate agrava situația. Ceea ce se impune atunci este un sprijin separat și punerea în siguranță. 3919 poate fi apelat gratuit și anonim pentru a vorbi despre asta.

Cât timp

Ședințele de cuplu sunt mai lungi decât o consultație individuală, pentru că două persoane au nevoie de timp ca să se exprime. Ritmul este în general de o ședință la două săptămâni: intervalul îi lasă celor lucrate timp să fie puse la încercare în viața de zi cu zi.

Durata unei terapii de cuplu nu se hotărăște dinainte: depinde de ceea ce vă aduce aici și de ceea ce doriți să faceți cu aceasta.

Facem regulat bilanțul împreună asupra a ceea ce s-a schimbat și a utilității de a continua. Se întâmplă ca o terapie de cuplu să ducă la o terapie individuală pentru unul dintre parteneri, sau invers; în acest caz, vă îndrum spre un coleg, în loc să cumulez rolurile, ceea ce nu ar fi sustenabil pentru nimeni.

Onorarii și decontare

Întrebări frecvente

Partenerul meu nu vrea să vină. Merită totuși să vin?

A veni singur rămâne util. Un cuplu funcționează ca un sistem: atunci când o persoană își schimbă felul de a reacționa, secvența obișnuită nu se mai poate desfășura la fel. Munca se va concentra atunci pe poziția dumneavoastră în relație și pe ceea ce vă doriți pentru dumneavoastră. Se întâmplă ca partenerul să se alăture terapiei mai târziu, dar acesta nu poate fi scopul declarat al muncii.

Ne veți spune cine greșește?

Nu, și ar fi calea cea mai sigură de a face munca imposibilă. Rolul meu nu este să arbitrez, ci să fac lizibil ceea ce se petrece între dumneavoastră. În cele mai multe impasuri din cuplu, fiecare acționează într-un fel care are logica lui și care, pus cap la cap cu al celuilalt, produce un cerc din care nimeni nu iese. La acest cerc ne uităm.

Și dacă munca ne duce la despărțire?

Este un deznodământ posibil, și o spun de la început, în loc să las să se subînțeleagă. O terapie de cuplu nu promite să mențină relația: ea permite să înțelegeți ce se petrece și să hotărâți în cunoștință de cauză. Atunci când despărțirea se impune, faptul de a o fi pregătit împreună o poate face mai puțin distructivă, în special pentru copii.

Putem veni după o infidelitate?

Da, și este un motiv frecvent. Munca privește atunci ceea ce s-a rupt, ceea ce fiecare are nevoie să înțeleagă și posibilitatea, sau nu, de a reconstrui încrederea. Nu este vorba de a obține mărturisiri sau de a încheia socotelile în ședință, ci de a stabili ce poate fi reluat și în ce condiții.

Sunt rambursate ședințele de cuplu?

Ședințele de cuplu nu sunt rambursate de Assurance Maladie (asigurarea națională de sănătate din Franța). Unele mutuelles (asigurări complementare de sănătate) oferă un număr anual de ședințe la psiholog: la fiecare ședință primiți o chitanță (notă de onorarii) pe care o puteți trimite asigurării.

Alte forme de sprijin

Faceți o programare

O primă discuție telefonică de cincisprezece minute, fără niciun angajament, ne permite să vedem dacă practica mea corespunde cu ceea ce căutați. Dacă nu este cazul, vă îndrum către un coleg.